licurici fără direcție


Tace pianul și contrabasul și harpa. Mâinile dirijorului amorțesc și nu se mai aude decât muzica pașilor care pleacă. Încet și nesigur, caut drumul ca un orb care se agață de sfoara care îi ghidează pașii. Este ca în acea dimineața în care ți-am dăruit toate gândurile mele strâmbe și tu le-ai așezat într-un buchet de crizanteme pe care l-a înghețat răceala dintre noi. N-a mai rămas decât drumul și un zâmbet amar, urmele și eșarfa albastră, cafeaua uitată pe masă și ochii sticloși. Ireal și rece ca într-o poveste de Murakami, dorințele se așează de bunăvoie în cămăși de forță și se închid în camerele cu geamuri translucide ale azilurilor. Am rămas licurici fără direcție. 

CRI_100959

Reclame

felii de timp


Tacerea se loveste puternic de bratele care asteapta. In urma nu au ramas decat mirosul de levantica si biletul cu „Lucruri de facut”, lipit inca pe usa de la frigider. 

Daca ne-am opri din acest tavalug ne-ar ramane diminetile cu miros amar de cafea si florile  uitate in vaza. 

Daca ne-am atinge mainile, atunci am rupe timpul in felii si l-am imparti in mod egal. 

Iar daca ploua, mainile noastre ar fi culcusul stropilor din care vom bea insetati. Atunci vom sti, in sfarsit, ca nu avem nevoie de cuvinte.

Daca iti vei pierde gandurile, cauta drumul inapoi, cel presarat cu flori de cires, la mijlocul caruia am desenat un soare. Atunci vei intelege.

Si daca ar fi sa ne punem intrebari, sopteste doar.

Si daca ar fi sa strigam, nu e nevoie decat sa ma privesti in ochiul stang.

Si daca ar fi sa uiti, atunci ti-as aduce aminte ca am incercat sa zburam spre Soare precum Icar cel neascultator. 

Recitesc urmele pasilor care plecau si planez in ganduri nesigure. 

CRI_151195  Sursa foto: MoMa

Oamenii noptii


Vara, noptile sunt placute si vii. Oamenii isi plimba povestile  pe strazile aglomerate ale orasului in care intotdeauna cineva este treaz. Cu pasi marunti unii cauta drumul uitarii, altii respira adanc ca sa nu se sufoce cu propriile neputinte.

Unii cauta cuvintele cele mai potrivite, altii mesteca si rastalmacesc literele povestii.

Unii cauta un nou inceput, altii doar o bataie pe umar.

Unii asteapta un tren, altii nu vor decat ca cineva sa ii ia usor de mana si sa se opreasca pe o strada intunecata.

Unii cauta adevaruri, altii se vor pacaliti de lumi perfecte.

Unii asteapta un da sau un nu, altii nu vor decat o noua sansa. 

In orasul in care intotdeauna cineva este treaz, teama creste ca o iedera pe zidurile unei case parasite. 

CRI_161139

Sursa foto: MoMa

eliberează fluturii


Trezirea e dureroasă. Țintuiesc cu privirea luminile farurilor care se urmăresc în pași de tango, pe peretele camerei. Respir adânc și mestec cu nesaț rămășițele unor cuvinte care atârnă în subconștient. Sunt drumuri încurcate într-o memorie trează și nemiloasă. Dimineața e jilavă iar pe masă stă cafeaua amară de ieri. E atât de liniște și frig și teamă. Furtuna a așezat pe jos, ca într-o instalație de artă contemporană, toate florile care au  păcătuit. Ploaia se lovește de geam și desenează urmele lucrurilor pe care nu ni le-am spus. 

Părea ca vei deschide ușa și vei spune „Bună dimineața, am venit”. Părea. Ți-am lăsat un bilet pe masa din bucătărie. Pune în spatele unui cărăbuș greutatea iertărilor și eliberează fluturii. Soarele va apărea curând. 

cropped-dscf2759.jpg

vis cu fluturi


Ucid cu  fiecare respiratie cuvintele, gandurile, linia, sufletul, mintea, nervii, carnea, glasul. Totul este gol, tern, anemic. Este o corida fara niciun castigator. Propriu-zis nu ma doare nimic, insa pare ca port dinamita in ambele buzunare. Atunci apare teama de face macar o jumatate de pas…Daca nu ar fi acest fluture as crede ca totul nu e decat un subconstient care toaca marunt fiecare secventa de timp. Stop-cadru. Maine va fi un vis, fluturii nu traiesc decat o zi.  

aproape verde


E atat de liniste incat pot auzi zbuciumul secundarului alergand dupa minutar, intr-un joc al paralelelor. Pe masa zace cafeaua de ieri, rece, fada si cu urme de trecut.  Desenez  gandul filiform care mi-a trecut prin minte. Va fi verde cu insertii galbene pe margini…daca mai treci pe aici, il gasesti pe masa.

Dincolo de geam sunt macii, si oamenii, si lumea.

Dincolo de geam sunt urme si zboruri.

Dincolo de geam ai nevoie de curaj. 

In zilele cu soare cainii cauta grija in puful trecator al papadiei. Si noi.  

rataciri


Aceasta dimineata e rece.

La fel de rece ca o dimineata in care soarele rasare doar pentru orbi.

In astfel de dimineti, bolnavii numara stele si mesteca cuvintele ca un ventriloc uitat in holul intunecat al unui azil.

Aceasta dimineata e verde.

La fel ca gandurile pentru care nu gasesti niciodata cele mai potrivite cuvinte

In astfel de dimineti clovnii isi aseaza pe fata zambetul multicolor. 

Aceasta dimineata e captiva in mecanismul stricat al un ceas 

La fel ca un pacatos care nu isi gaseste pacatele la Judecata de Apoi

In astfel de dimineti taci. In astfel de dimineti inspiri sacadat aerul care nu ajunge in plamani. In astfel de dimineti pleci pe drumuri care nu lasa urme. 

CRI_161723

Sursa foto: MoMA