Dincolo si dincoace de geamuri

Se adunau din toate partile. Aschiile de memorie se agatau in jurul subconstientului ca pilitura de fier atrasa de un magnet oval. Ca oamenii adunati in jurul unei creaturi nemaivazute –  un vultur care isi vomita aripile, in piata publica, la balciul de duminica. O brusca densitate a lui azi, retezata de rasetele stridente la vederea gandurilor putrede, intinse pe sarma, la uscat. Dincolo de geamuri nu mai erau decat ceata si mirosul de fum. Dincoace de geamuri, aschiile de memorie  se drogau cu realitate.

Orasul arde in apusuri stangace si repezite. Luna se pregateste sa il mestece la cina. Intr-un pahar de apa sta inchis curcubeul, drept speranta data celor care vor privi uluiti cum, in coltul unui bufet cu miros statut de tutun, pe un scaun inalt, soarele manaca supa zilei, cu furculita.

Ca intr-o instalatie de arta contemporana, vantul asezase pe jos toate frunzele care au pacatuit.  Eram pe strada Polona, cand la coltul strazii m-am intalnit cu mine. Mainile mi-au amortit iar maxilarul s-a transformat intr-un zambet strident si dezarticulat. Acel zambet neclar al ologului care castiga o bicicleta, la tombola de duminica. Vantul mi-a asezat in spate greutatea iertarilor si am plecat la voia intamplarii.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s