felii de timp

Tacerea se loveste puternic de bratele care asteapta. In urma nu au ramas decat mirosul de levantica si biletul cu „Lucruri de facut”, lipit inca pe usa de la frigider. 

Daca ne-am opri din acest tavalug ne-ar ramane diminetile cu miros amar de cafea si florile  uitate in vaza. 

Daca ne-am atinge mainile, atunci am rupe timpul in felii si l-am imparti in mod egal. 

Iar daca ploua, mainile noastre ar fi culcusul stropilor din care vom bea insetati. Atunci vom sti, in sfarsit, ca nu avem nevoie de cuvinte.

Daca iti vei pierde gandurile, cauta drumul inapoi, cel presarat cu flori de cires, la mijlocul caruia am desenat un soare. Atunci vei intelege.

Si daca ar fi sa ne punem intrebari, sopteste doar.

Si daca ar fi sa strigam, nu e nevoie decat sa ma privesti in ochiul stang.

Si daca ar fi sa uiti, atunci ti-as aduce aminte ca am incercat sa zburam spre Soare precum Icar cel neascultator. 

Recitesc urmele pasilor care plecau si planez in ganduri nesigure. 

CRI_151195  Sursa foto: MoMa

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s