licurici fără direcție


Tace pianul și contrabasul și harpa. Mâinile dirijorului amorțesc și nu se mai aude decât muzica pașilor care pleacă. Încet și nesigur, caut drumul ca un orb care se agață de sfoara care îi ghidează pașii. Este ca în acea dimineața în care ți-am dăruit toate gândurile mele strâmbe și tu le-ai așezat într-un buchet de crizanteme pe care l-a înghețat răceala dintre noi. N-a mai rămas decât drumul și un zâmbet amar, urmele și eșarfa albastră, cafeaua uitată pe masă și ochii sticloși. Ireal și rece ca într-o poveste de Murakami, dorințele se așează de bunăvoie în cămăși de forță și se închid în camerele cu geamuri translucide ale azilurilor. Am rămas licurici fără direcție. 

CRI_100959

Reclame

felii de timp


Tacerea se loveste puternic de bratele care asteapta. In urma nu au ramas decat mirosul de levantica si biletul cu „Lucruri de facut”, lipit inca pe usa de la frigider. 

Daca ne-am opri din acest tavalug ne-ar ramane diminetile cu miros amar de cafea si florile  uitate in vaza. 

Daca ne-am atinge mainile, atunci am rupe timpul in felii si l-am imparti in mod egal. 

Iar daca ploua, mainile noastre ar fi culcusul stropilor din care vom bea insetati. Atunci vom sti, in sfarsit, ca nu avem nevoie de cuvinte.

Daca iti vei pierde gandurile, cauta drumul inapoi, cel presarat cu flori de cires, la mijlocul caruia am desenat un soare. Atunci vei intelege.

Si daca ar fi sa ne punem intrebari, sopteste doar.

Si daca ar fi sa strigam, nu e nevoie decat sa ma privesti in ochiul stang.

Si daca ar fi sa uiti, atunci ti-as aduce aminte ca am incercat sa zburam spre Soare precum Icar cel neascultator. 

Recitesc urmele pasilor care plecau si planez in ganduri nesigure. 

CRI_151195  Sursa foto: MoMa

Oamenii noptii


Vara, noptile sunt placute si vii. Oamenii isi plimba povestile  pe strazile aglomerate ale orasului in care intotdeauna cineva este treaz. Cu pasi marunti unii cauta drumul uitarii, altii respira adanc ca sa nu se sufoce cu propriile neputinte.

Unii cauta cuvintele cele mai potrivite, altii mesteca si rastalmacesc literele povestii.

Unii cauta un nou inceput, altii doar o bataie pe umar.

Unii asteapta un tren, altii nu vor decat ca cineva sa ii ia usor de mana si sa se opreasca pe o strada intunecata.

Unii cauta adevaruri, altii se vor pacaliti de lumi perfecte.

Unii asteapta un da sau un nu, altii nu vor decat o noua sansa. 

In orasul in care intotdeauna cineva este treaz, teama creste ca o iedera pe zidurile unei case parasite. 

CRI_161139

Sursa foto: MoMa