Am obosit


 

Am 25 de ani si am obosit. Adeseori imi zvancnesc  tamplele si mainile imi tremura spasmodic. E o fuga, o lupta, o spaima. Mult noroi si masti. Am obosit descoperind ca nimeni nu iti ofera nicio sansa. Nimeni nu te crede. Nimeni nu te iarta. Nimeni nu te lasa sa dovedesti. Am obosit stiind ca nimeni nu da doi bani pe tine, ca om, cetatean, angajat, coleg, prieten, frate. Am obosit  incercand sa devin un robot. Am obosit incercand sa stiu si sa pot, si pentru nimeni sa nu conteze asta.  Dupa  5 ani de investii ca la FNI facultatea se dovedeste a fi o hartie galbena pe care scrie “ Bun, si ce stii sa faci?”. Cine e Sorin Ovidiu Vantu de asta data? Da, statul roman. Acel stat roman in care exista medaliati cu aur la matematica si informatica mai cunoscuti in Franta decat in Romania. Copii care pleca, pentru ca acolo poate fi o lume pentru ei. Am obosit  sa-mi apar ceafa traind cu spaima ca cineva e acolo mereu, pregatit de lupta nedreapta. M-au obosit cei care tipa atunci cand le e rau si cand le e bine nu isi pun niciun semn de intrebare. M-au obosit  oamenii  care traiesc si rad pe Facebook dar “plang” in realitatea pe care o descopera zilnic. Acea viata reala in care ai 2 prieteni buni pe care uiti sa ii suni pentru ca ai fost mai ocupat cu cei 900 de pe Facebook. M-au obosit compromisurile si filmele proaste  in care intri si cand iti dai seama ca nu esti de acolo s-a facut deja prea tarziu. Am obosit. Da! Am 25 de ani si am obosit! 

 

 

 

 

Reclame

Un fel de dialog


– Ce faci?

Astept.

–  Ce ?

Sa treaca timpul, sa treaca ziua. Astept un alt job, eventual mai bun, salariul, concediul. Ma asez si eu la coada asta la care sta toata lumea, asteptand cate ceva : mai multi bani, mai multe case, poate o alta masina. Mai stau putin ca poate ajung si eu in fata si apuc sa traiesc macar putin. Astept vacanta la bulgari , la All Inclusive, pe care mi-am programat-o de anul trecut. S-a cam marit coada! Astept. Azi lucrez pana mai tarziu ca trebuie sa recuperez. Astept sa ma sune cineva. Astept un mail de la un prieten. Astept sa treaca vara. Astept sa merg in vizita la bunici. Astept weekend-ul. Dimineata a fost promotie la zambete dar am ajuns cam tarziu. Am inteles ca nu au fost foarte cautate. Oricum se dadeau primilor zece…mai mare bataia de cap!  Tu ce astepti?

– Eram si eu in trecere pe aici. Ma mai plimb putin si ma asez si eu la coada…sa astept.

 

 

 

surasuri formale


Tocmai iesisem dintr-o alta lume. De o parte erau visele incalcite cu care puteam sa zbor mai sus si mai repede ca o pasare de prada. De cealalta parte era lumea adevarata, aspra ca o piatra care ma striveste lent. Era frig si inima statea zgribulita intr-un colt fara sa spuna nimic intocmai ca marea inghetata care isi pierde ritmul si glasul. Aici? Doar cateva surasuri formale si priviri prin ochi de sticla spalaciti, un zumzet de glasuri neinteligibil si pe alocuri cateva tipete. Storuri trase si uitare.