Si daca…


M-as opri din acest tavalug. Te-as lua de mana si am fugi ca doi „nebuni frumosi”. Atunci ai intelege ca atingerea mainilor e totul…si tacerea. Ar fi un aer cald si lumina lunii rotunde. Atunci as rupe timpul in felii si l-as imparti in mod egal. Iar daca ploua, din mainile noastre am face culcusul stropilor. Atunci o sa stii ca nu avem nevoie de cuvinte. Si daca cineva iti fura sufletul intoarce-te pe urmele pe care le-ai lasat. Ma vei gasi la capatul drumului. Atunci vei intelege de ce. Si daca ar fi sa ne punem intrebari…sopteste doar…voi intelege. Si daca ar fi urlam nu e nevoie decat sa ma privesti in ochiul stang. Si daca ar fi sa uiti…Atunci ti-as aduce eu aminte ca am incercat sa zburam spre Soare precum Icar cel neascultator. M-as opri…si as crede ca sunt doar obsesii planand in ganduri nesigure.

Reclame

Cand tac, simt.


Inca mai joc! Lupt cu vantul care vrea sa ma arunce departe. Ma atarn de colturile memoriei. De cele mai multe ori tac. Cand tac, simt. Ce-ar fi sa luam bucuria de mana si sa o privim drept in ochi? Nu e cu raspunsuri! Face parte din joc. Ma inec  cu noroiul fiecarei zile si imi contruiesc din el masca. Pierd bucati intregi de lumina cu fiecare clipire a ochiului stang. Cateva maini invizibile in aerul mov cu miros ranced. Scrijelesc  cuvinte in labirintul pe care mi l-am creat cu fiecare pas. Daca intind mana pot sa ating luna. Apoi, imi repar aripa rupta si zbor spre ea. As vrea un mar galben…dar?…dar daca tacerea e cel de-al saselea simt?

Dar pleci.


E doar o suprafata. Un cauciuc, un plastic care ne acopera acest trup sub care ne ascundem noi…cei reali.

E doar un joc in care ne zbatem sa dovedim cine poate mai mult. Absurd! Absent! Astenic!

E doar o zi in care ploaia s-a jucat cu soarele, de-a v-ati ascunselea.

E doar un proces pe care l-am pierdut si sunt condamnata sa privesc in propriul trecut. Sa il prind pe ieri si sa il bag in buzunarul de la piept.

E doar tipatul mut pe care nu il aud decat eu.

Tu pleci!

Asculta-ma! Dar pleci.

Atat de fragil este totul. Atarnam de fire subtiri care se rup, putin cate putin. Rasucesc arcul lumii asteptandu-mi randul. Mi-e dor de tot ce nu mi s-a intamplat inca.

Asculta-ma! Dar…pleci!?

Stiu, cred, sper…Asculta-ma! Dar…ai plecat!? Ti-am prins ultimul gand in causul palmelor…cand paseai pe drumul prafuit…in departare. E in buzunarul de la piept.