răsucind arcul lumii


întorc pe dos visele din timpul nopţii şi le transform în gânduri aiurite în timpul zilei. calc în picioare tot ce credeam şi mă gândesc cu nepăsare la…nimic. nu sunt decât un fir de praf ce se pierde într-un cerc ce se învârte mult prea repede. mă plimb pe un nor de unde totul de vede altfel şi  răsucind arcul lumii aştept să îmi vină rândul.

Reclame

oamenii şi probleme lor…umane


sunt oamenii din autobuze, troilebuze sau orice al mijloc de trasportare comună. Sunt oameni cu probleme, gânduri şi întâmplări. Asta nici nu ar fi o problemă. Cu toţii avem dintr-astea, dar ce te faci cu specimenele care trebuie să le spună întregului autobuz?! Cum ar veni eu de ce să nu stiu că el o înşela!!??!…că venea la ora trei acasă, se aranja, apoi pleca şi se mai intorcea exact înainte de a veni soţia lui acasă, că într-o duminică a plecat la 12 ziua şi a mai venit la 1 noaptea …pai se poate aşa ceva? ( discuţia este între mama soacră şi o mare admiratoarea a “acces-urilor* directe” )…au divorţat!!!…unde mai pui ca a mai mers şi cu amândouă la mare (asta mi s-a parut tare!!!)…au urmat evident reacţii de tipul câââât tupeu ! un nesimţit ! şi astfel continua tâmpa poveste menită să acopere muzica pe care o aveam în urechi pornită cu ţinta clară de a-mi omorî mulţi cili auditivi.

Şi pentru că nu am ales să fiu o doamnă recalcitratră* tot ieri a trebuit să aud şi discuţia telefonică a unui tânăr cu o persoană neidentificată: “ in rest esti bine? cu dragostea e bine? la corason e liniste?…”  sigur răspunsul a fost unul pozitv căci altfel avea să înceapă o nouă telenovelă

Tot de la oamenii din autobuz am aflat că trebuie să plec în căutarea sosiilor mele. Este a treia oară când o persoană din autobuz mă priveşte lung şi îmi spune ca semăn foarte bine cu cineva. Cineva m-a intrebat chiar dacă mă numesc Anca. …oarecum straniu!


*adaptare pe modelul…succes-succesuri

* doamna recalcitrantă este tot o plimbătore pe autobuz pe care într-o zi am găsit-o foarte deranjată de faptul că cineva vorbea la telefon.