Romania ar putea fi o ţară „vintage”…


prin interesecţia de la Sebastian trece la trap o căruţă trasă de doi cai…în acelaşi timp cineva îmi povesteşte cum, veniţi în România pentru o vizită de lucru, nişte austrieci aflaţi cu maşina pe un drum naţional opresc pe dreapta pentru a fotografia cu fascinaţie nişte tractoare, nişte căruţe şi nişte oameni care ară pământul cu plugul. atunci imi dă prin minte! Romania ar putea fi o ţară vintage!?

Reclame

ce s-a dat…ce s-a luat…cine a pierdut?


de ce trebuie strivit sub picior?
tot ce-i curat, frumos si bun in noi
toate acestea nu se vad le porti in suflet
si calcandu-l nu ai cum s-ajungi mai sus…
tot potopul de cuvinte cate-au mai ramas de spus…
prea bine-l stim…

se face lumina!


privesc cateva minute in gol! incerc sa ma gandesc dar gandurile nu fac decat sa ma oboseasca! clipesc! vantul izbeste geamul din camera si tresar! am uitat! sau m-am prefacut ca am uitat! e dimineata! inca nu s-a luminat dar aerul de dimineta se simte mai tare si mai viu! in statie cineva asteapta primul autobuz! vantul mai trosneste din cand in cand crengile copacilor! ciudate intamplari! pe cer nu e decat o stea si cativa nori risipiti in care nu gasesc nimic! m-au inchis! au castigat! in blocul de vis-a-vis toate luminile sunt stinse! mi-a placut mult acel loc!  divagatii! mana stanga imi e rece desi intregul corp imi e acaparat de o caldura obositoare! nu dorm! soarele va rasari curand! se face lumina!

tac…


tac! cuvintele nu sunt nimic… sau sunt foarte putin din ceea ce as vrea sa spun. si atunci tac! tac! …cand tac e liniste! gandurile se aseaza usor! tac! e inutil pentru ca uneori sa conteze prea mult! e clar si simplu pana cand ajunge o bizarerie si o nazdravanie! continui sa tac! cuvintele au puteri! pot! cuvintele striga! nu gasesc acele cuvinte! acele cuvinte care trebuie! nu stiu ce cuvinte trebuie !am cucerit cateva certitudini si ma blochez in cercul lor…un strigat mut in fata unui zid care isi plange singuratatea. respir…si tac! e frig…e noapte si ploua…cineva o sa ma certe! o sa tac…cand cineva ma cearta ascult…cand gresesc tac…cand ma bucur zambesc! e frig …si tac…zambesc piezis…si tac

„eu te ridic…te fac sa fii mai bun!”


uneori crezi ca e mort cand de fapt nu face decat sa se transforme? isi tese o panza hexagonala ca panza de paianjan pe care daca o atingi ti-e tot mai greu sa scapi de ea. el nu e mort doar ca acum este altfel! a vazut mai mult, a trait mai mult!uneori poate prea mult! e un copil batran!?nu!!! copiii nu imbatranesc niciodata!  uneori ma bucura povestile…dar niciodata la fel ca acum 15 ani! imi place sa ma joc dar foarte rar imi iese ca la 10 ani! copiii multi din jurul blocului s-au imputinat considerabil…acum sunt 2-3 si se numesc prieteni!  bucuriile le impartim cu foarte putini…supararile nu mai trec dupa primul joc in care unul dintre noi a trisat! acum dureaza mult…sunt resentimente, orgolii…treburi de oameni mari! acum ne vindem…visele…ne amanetam sperantele sperand ca le vom recupera mai tarziu! un tarziu prea tarziu!nici macar nu e cald…nici vremea nu mai e acel copil!