eu!…eu „m-am stricat”!


da da da !!! m-am stricat!

detest obisnuinta! ma enerveaza oamenii limitati care te limiteaza. ti-au gasit cateva etichete si asta esti! daca cumva, intr-o zi, ai o stare suficient de buna incat sa faci fata uimirilor, raspunzi  libertatilor tale si incerci sa fii tu…sau incerci sa fii cel care esti acum. si atunci se da startul!ce faaaaci? ceeeee faci?!!!! ce e cu tine?tuuuuu? isi fac cruce cu limba  si mimica le tradeaza gandul „s-a stricat si fata asta!”.asta pe moment pentru ca apoi urmeaza dialogurile nesfarsite pe care le poti imagina cu usurinta

 – ai vaaazut!!??

 – daaa!Doamnee! n-as fi crezut! Adriana, fata aia ca…n-o mai recunosc

– a stricat-o X…Y…si poate Z

– da, clar ..eu am zis de la inceput ca nu e bine sa umble cu X,Y sau poate Z

…………………………………………….

si tot asa…ore intregi de dat cu parerea, de facut supozitii, de gasit vinovati si totul doar pentru ca nu au suficient curaj sa te scoate din niste etichete. nu ai voie sa evoluezi! te aseaza definitiv intr-un pat al lui Procust!

au ramas prea putini cei care reusesc sa plece cateva secunde din ei si sa treaca in tine…in mintea ta, in sufletul tau. foarte tehnic, pe toata treaba asta o cheama empatie. foarte uman o cheama intelegere, ingaduinta, prietenie, dragoste, incredere. putini cum sunt, merita sa ii cauti mereu…ramane de vazut ce faci cu ei dupa ce i-ai gasit…nu depinde decat de tine…

 o concluzie militareasca ar suna cam asa : „m-am stricat”.

o concluzie prieteneasca nu ar suna in niciun fel pentru ca prin zona asta cu prietenia  nu te aseaza nimeni in niste tipare din care sa nu te mai scoata si asta chiar e o treaba suuuuuper!!!

o concluzie a mea ar suna cam asa  „cred ca ma simt bine”!.

URMA – Ready or not

Reclame

ziua miroase a verde


nervii nu ma mai asculta!…stomacul tipa si el nemultumit!…ochii sunt tot mai rosii in orbite iar bataile inimii…pe ele le aud tot mai incet! asez capul pe perna si imi pun intrebari. ceea ce e de-a dreptul enervant este ca descopar raspunsuri care ma sperie! adorm!nu visez !ma trezesc brusc!sunt cateva secunde in care imi simt inima dar ele se pierd imediat si redevin inerta! modelez cateva idei si decupez cateva chipuri! nervii se rasfrang in gesturi marunte!  afara e cald! e bine! ziua miroase a verde iar seara aerul este cald! e bine! totul e perfect! ironic!…gutuile nu au niciun gust…nu e timpul lor!amalgam

is it fair…?!


is it fair
                                                          to be caught in the middle
is it fair
                                                          to be shaped by your needs,
is it fair
                                                          to be told but not be listened
                                                                                when it hurts

is it fair
                                                          to quit life for a living
is it fair
                                                          to be safe but not close
is it fair
                                                          to deny when you can’t reach
                                                                            the outside world

for the friend you haven’t met
for the smile that never ends
for the one who’ll never let you down
it is fair

is it fair
                                                          to become a survivor
                                                          to forget how to listen your heart
is it fair
                                                          to stay out of your trouble
                                                                                         can’t forget

for the friend you haven’t met
for the smile that never ends
for the one who’ll never let you down
it is fair

is it fair to pretend that you live
without fearing your guilt or your needs
can you give the best in all, for free ?

                                       is it fair?

„in reluare nu doare!”


cinci zile carora li se adauga inca doua…cateva ore…o multime de minute si nenumarate secunde. o rutina careia nu i se adauga nimic…nici macar cateva secunde de haos.soarele e obosit dar cu toate astea inca mai zambeste.ghioceii sunt tot amarui. amar!  cred ca sunt dar nu sunt sigura ca stiu ce inseamna a fi! fleacuri!  cred ca sunt oameni cand de fapt nu sunt decat umbre de iluzii aruncate pe strazi pustii! ganduri de moment! am amanetat fericirea si increderea pentru cateva clipe de bucurie! filosofii! am uitat de mine si am inteles totul! stereotipuri! o alta planeta pe care sa ma catapultez! utopii! o plimbare in parc! dorinta! departe!aici!acum! vorbe in gand! parca-as trai in reluare!! cateva minute din nenumaratele secunde…ding!