fara titlu…


Reclame

sacul cu jucarii…


La ce ma gandeam?! cred ca oamenii sunt cu oamenii cam la fel cum  sunt copiii cu jucariile lor. i-ai vazut cum plang cand vrei sa le iei jucaria cu care se joaca…dar i-ai vazut cum o lasa deoparte cand le oferi o alta jucarie ?!oricat de mult ar fi tinut la cea dinainte noua jucarie sterge totul!  Cam asa e si cu „copiii mai mari” doar ca jucariile lor au viata…au suflet si trebuie si sa gandeasca. Sunt niste jucarii complicate care se joaca cu tine atat cat te joci si tu cu ele, care se necajesc atunci cand le arunci in sacul cu vechituri…sunt jucarii care lupta, care se razvratesc, care nu inteleg usor…dar care pana la urma obosesc si se aseaza frumos in sacul aproape plin de  „jucarii cu care m-am jucat odata”. cand  face mama curatenie unii copii isi mai amintesc de o jucarie uitata la fundul sacului, prafuita…o iau frumos in brate si se mai joaca o perioada cu ea dar doar pana apare iarasi o jucarie noua sau pana se plictisesc de ea…oamenii mari fac mai mereu asta…se plictisesc,,,vor jucarii tot mai noi si tot mai multe…uita vechile jucarii pentru ca apoi sa se intoarca la ele doar ca la oamenii mari aceasta uitare se cheama greseala care trebuie iertata…jucariile oamenilor mari au orgolii…se simt tradate…si in plus cuvintele nu sunt suficiente. jucariile lor pot sa vorbeasca, pot sa raspunda…simt… o strangere in brate nu e suficienta (de cele mai multe ori)..iti mai trebuie si forta si curaj sa poti privi ochii celui fata de care ai gresit…dar sa ne intoarcem la jucarii…la cele noi! frumoase! curate!la cele care par altfel…sau care poate chiar sunt altfel…depinde de jocul si de jucariile fiecaruia…!


“Acolo pe pietre sau pe oasele acelea ,caci nu distingeam prea bine ce erau,am vazut doi serpi incolaciti.Poate faceau dragoste sau poate se luptau.Sa va spun drept,nu stiu cum fac serpii dragoste.Deodata,am vazut cum un fulger negru cade prin aer chiar peste insula si chiar peste serpii incolaciti.Era un vultur care a inhatat unul din serpi si s-a ridicat cu el in vazduh.Daca nu am visat si asta!
Asadar,vulturul le-a intrerupt serpilor dragostea sau lupta.Eu i-am vazut inlantuiti ,nu ma pricep sa spun ce anume a fost.Dar ,poate ca intre dragoste si lupta nu e nici o deosebire.Dragostea e lupta intre doua suflete si intre doua trupuri in care nu e nici un invingator ,alteori nu e nici un invins.Si ,oricum pentru unul din serpi nu mai avea importanta diferenta dintre dragoste si lupta.Pentru el totul se sfarsise.Nu va mai face nici dragoste ,nici nu se va mai lupta cu nimeni.Moartea pune punct si iubirilor si luptelor.Fiecare ramane atunci cu cat a iubit si cu cat a luptat.Mai are timp , poate , sa regrete ca n-a iubit si ca n-a luptat destul sau ca a trait ca un sarpe singur ,care nu si-a gasit alt sarpe cu care sa se iubeasca sau sa se lupte.Celalalt sarpe ramasese sa faca dragoste sau sa se lupte cu alti serpi. El ramanea ,cum s-ar zice , pe peronul lui. Mai putea sa ia totul de la inceput. Alte iubiri sau alte lupte.” (Octavian Paler- „Viata pe un peron”)

Scrisoare catre Fat-Frumos


SCRISOARE CATRE FAT FRUMOS

„Mi-am dat seama că ţipetele există. Însă nu le auzim. Nu vrem să le auzim. Suntem surzi, iar cei care ţipă se chinuiesc să ţipe şi mai tare văzând că nimeni nu-i aude. Toţi îşi văd de treburile lor mai departe, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat, iar tu te simţi atunci ca o păpuşă dezarticulată. Ca să recapeţi senzaţia că eşti om, trebuie să observi un semn că te aude cineva. Altfel înnebuneşti. Şi ca să nu înnebuneşti, ţipi şi mai tare. Şi deodată observi că vocea nu te mai ascultă. Ţipătul a ajuns la limitele lui şi s-a frânt. Tăcerea a fost mai puternică decât el.” (Octavian Paler-Viata pe un peron)

 

de ce…tu…ai indoiala?!


Iris-de ce?!

Iris-tu!

Iris-ai indoiala!

te-ai nascut prea repede
rezista
te-ai nascut mult prea devreme
rezista
vei afla prea timpuriu
rezista
vei vedea ca ce e viu
nu rezista
cand te vei ridica
si pe figura ta
durerea vei afla
cand vei infrunta
nedreapta viata ta
durerea vei afla
si cand vei vedea
ca nu inseamna da
rezista
rezista
atunci vei intreba
de ce dracu toate astea

vei dori sa stii
vei dori sa stii
vei innebuni
daca nu vei sti
daca nu vei fi aflat
vei ingenunchea
caci adevarul nu
n-a contat
vei dori sa stii
vei dori sa stii
vei dori sa stii
vei dori sa stii
de ce? de ce?
vei dori sa stii
vei dori sa stii
de ce? de ce?

iar cand vei afla
cum nasterea ta
cu durere s-a petrecut
si ea va deveni
si durerea ta
si speranta in acelasi timp
te vei intreba
te vei macina
vei implora sa stii
de ce tu vei purta
o cruce in viata ta
de ce? de ce?
de ce lumina ea
e prea departe
da
iar adevarul nu-l vei stiï

de ce? de ce? de ce? de ce? de ce?
de ce? de ce? de ce?
de ce? de ce?
de ce?